The national anthem of Romania is titled "Deșteaptă-te, române!", which translates to "Awaken thee, Romanian!" in English.
The anthem was officially adopted in 1989, after the fall of the communist regime.
The lyrics were written by Andrei Mureșanu, and the melody is from a traditional song from Transylvania, originally used for "Din sânul maicii mele".
The song was first published during the 1848 revolution, in the newspaper "Foaie pentru minte, inimă și literatură".
The lyrics of "Deșteaptă-te, române!" contain powerful messages of patriotism, freedom, and references to Romania's history and landscape.
The anthem is traditionally played at official state functions, during national holidays, and at international events where Romania is represented.
The lyrics translated into English:
I
Wake up Romanians from your sleep of death
Into which you've been sunk by the barbaric tyrants.
Now or never, sow a new fate for yourself
To which even your cruel enemies will bow!
II
Now or never, let us show the world
That through these arms, Roman blood still flows;
And that in our chests we still proudly bear a name
Triumphant in battles, the name of Trajan![note 1]
III
Raise your broad forehead and see around you
How, like fir trees on a mountain, brave youths, of a hundred thousand
An order they await, ready to pounce, as if wolves on sheep.
Old men and young, from mountains high and plains wide!
IV
Behold, mighty shadows; Michael, Stephen, Corvinus,[f]
The Romanian nation, your great grandchildren.
With armed hands, with your fire in their veins,
"Life in liberty or death", they all proclaim!
V
You were vanquished by the evils of your envy
And by blind disunity at Milcov and the Carpathians
But we, whose souls were pierced by holy liberty,
Swear that forever in brotherhood we will join!
VI
A widowed mother from time of Michael the Brave[note 2]
Of her sons, she today demands a helping hand
And curses, with tears in her eyes, whosoever
In times of such great need, a traitor proven!
VII
Of thunder and of brimstone should they perish
Anyone who flees from this glorious calling.
When homeland and our mothers, with a sorrowful heart,
Will ask us to cross through swords and blazing fire!
VIII
Have we not had enough of the barbaric crescent's yatagan
Whose fatal wounds we still feel today?
Now, the knout[note 3] is intruding on our ancestral lands
But the Lord is our witness that so long as we are alive, we won't accept it!
IX
Have we not had enough of despotism and its unseeing eye
Whose yoke, like cattle, for centuries we have carried?
Now the cruel ones are trying, in their blind arrogance,
To take away our language, but only dead shall we surrender it!
X
Romanians of the four corners of the world, now or never,
Unite in thought, unite in feeling!
Proclaim to the world that the Danube has been stolen
Through intrigue and coercion, sly machinations!
XI
Priests, lead with holy crosses, for this army is Christian,
Its motto is liberty and its goal all too holy.
Better to die in battle in with eternal glory,
Than to once again be slaves on our ancient lands!
The original lyrics:
I
Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani
Acum ori niciodată, croiește-ți altă soarte,
La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani
II
Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian
III
Înalță-ți lata frunte și caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii
Un glas ei mai așteaptă și sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbați, juni, tineri, din munți și din câmpii
IV
Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,
Româna națiune,ai voștri strănepoți
Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viața-n libertate ori moarte!” strigă toți
V
Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Și oarba neunire la Milcov și Carpați
Dar noi, pătrunși la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea frați
VI
O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-și azi mână d-ajutori
Și blastămă cu lacrămi în ochi pe orișicare,
În astfel de pericul s-ar face vânzători
VII
De fulgere să piară, de trăsnet și pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc
Când patria sau mama, cu inima duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie și foc
VIII
N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale și azi le mai simțim
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim
IX
N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculica vitele-l purtăm
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morți numai o dăm
X
Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniți-vă în cuget, uniți-vă-n simțiri
Strigați în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă și silă, viclene uneltiri
XI
Preoți, cu crucea-n frunte căci oastea e creștină,
Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost' pământ.
Comments